Arhive pe etichete: Tom Hanks

The da Vinci Code (part 2)

Standard

După multe zile mi-am făcut timp să continui postarea despre „Codul lui da Vinci” de Dan Brown. Şi cu ocazia asta vă voi împărtăşi impresia şi despre film care îl are în distribuţie pe Tom Hanks. Spre surprinderea mea urmăreşte întreaga poveste din roman, însă lipsesc unele pasaje mai nesemnificative  spre sfârşit. O altă diferenţă ar fi că acel cod al criptexului în carte trebuie descifrat de două ori, iar în film doar o dată.  Este o peliculă interesant precum cartea.

 

… o greşeală frecvent întâlnită în ziua de azi este că  multe religii amintesc de Ziua de Apoi, dar sintagma nu se referă la sfărşitul lumii, ci la finele erei actuale, Era Peştilor, care a început odata cu trecerea în noul mileniu. Acum, că am trecut în Era Vărsatorului, putem spune că Ziua de Apoi a venit.

Unele dintre cele mai cunoscute opere de artă, literatură sau muzică redau în secret povestea Mariei Magdalena şi a lui Iisus…operele lui da Vinci, Botticelli, Poussin, Bernini, Mozart şi Victor Hugo – lucrări care aminteau despre năzuinţa de a reînvia sacrul feminin. Legende străvechi, precum cea a lui Sir Gawain şi a Cavalerului Verde, legenda regelului Arthur, ba chiar povestea Frumoasa-din-Pădurea Adormită erau alegorii ale Graalului. Romanul Cocoşatulde la Notre Dame al lui Hugo şi opera Flautul fermecat a lui Mozart erau pline de simboluri masonice.

„Cina cea de taină” este realizată pe zidul bazilicii Santa Maria delle Grazie din Milano. Lucrarea îl înfăţişa pe Iisus înconjurat de apostoli, în clipa în care îi vesteşte că unul dintre ei îl va trăda.

Pe fondul fuzionării religiilor Constantin a simţit nevoia să întărească noua tradiţie creştină şi a organizat o celebră adunare ecumenică – Conciliul de la Niceea. În cadrul acestui conciliu a fost conceput Crezul au votat numeroase aspecte şi elemente ale creştinismului: data Paştelui, rolul episcopilor, administrarea Sfintelor Taine, caracterul divin a lui Iisus.

„Rosa rugosa” este una dintre cele mai vechi specii de trandafirii, are cinci petale şi simetrie pentagonală, exact cu Steaua lui Venus, fapt care îi conferă rozei clare semnificaţii iconografice referindu-se la feminitate.

„Gioconda” nu este nici bărbat nici femeie. Portretul poartă în el un subtil mesaj de androginitate, o îmbinare a ambelor principii.