Arhive pe etichete: 19 trandafiri

Domnişoara Christina

Standard

Nu ştiu dacă am descoperit târziu romanul „Domnişoara Christina” lui Mircea Eliade, dar mai bine târziu decât niciodată. Cartea este bazată pe eternul mit al iubirii imposibile dintre un muritor şi un suflet de dincolo. În primele 20 de pagini nu prea înţelegeam nimic, dar odată ce avansam mi se lumina şi minte. Egor Pasichevici cade în capcana ţesută de strigoiul Christinei, care subjugase sufletele a o mulţime de oameni. Dar şi Christina cade pradă, la rândul ei, iubirii pentru un muritor. Această relatare se aseamănă foarte mult cu „19 Trandafiri”, este inferioară romanelor „Maitreyi” şi „Nuntă în cer” şi urmează să văd cum este „Noaptea de Sânziene”.

Romanul „Domnişoara Christina” de Mircea Eliade este atât de aproape de un scenariu de film. Un scenariu după tiparul celor mai tari thrillere din secolul 21 , cu piste false, întoarceri de situaţii, suspans cât cuprinde şi evident scene care te vor îngrozi.

Nouăsprezece trandafiri

Standard

„Nouăsprezece trandafiri” este încă o poveste care se include în categoria fantasticului eliadesc. Realitatea din acest roman este mereu confuză, personajele par a trece prin diverse vârste (în doar căteva minute), totul este secret şi pecetluit parcă pentru vecie. Un roman care nu prea ma convins la început, dar la sfârşit am rămas fermecată şi  nu vroiam să se termine. Un final deschis care lasa loc imaginaţiei şi te lasă pe gănduri.
Naraţiunea este scrisă la persoana I, ca un jurnal al lui Eusebiu Damian, secretar al scriitorului Anghel Dumitru Pandele( A.D.P. cum este deseori numit în carte).
Subiectul: Scriitorul Anghel Dumitru Pandele este vizitat, într-o zi, de către un tânăr necunoscut. Acesta din urma îi mărturiseşte că se numeşte Laurian Serdaru şi că se născuse cu 28 de ani în urmă ca fiu al unei actriţe. Abia de curând aflase că adevaratul său tată era A.D.P. Fiul venise să ceară binecuvântarea tatălui, întrucât a doua zi urma să se cunune cu o anume Niculina. În următoare zi A.D.P îl trimite pe Eusebiu la Primărie, cu 19 trandafiri pentru ai da Niculinei cadou de nuntă.

După o lungă calatorie în India, Eusebiu Damian se întoarce în Tabară. Aici, în timpul unei excursii, cu sania, în pădurile de lângă Sibiu, secretarul trăieste o iesire din timpul realităţi”: „vede” casa pădurarului (în care îşi petrecuse Pandele noaptea cu aproape 30 de ani în urma) şi codrul care o înconjura (toate disparute). Dupa multe ore, este găsit, aproape degerat, de localnici, în timp ce zăcea abandonat la marginea soselei.
Despre Pandele şi despre ceilalţi nu se mai aude nimic, de parcă i-ar fi înghitit pământul. Doar la aniversari, Damian primeşte căte un buchet de 19 trandafiri şi câte un bilet de la Maestru, dar nici florăria la care a fost comandat, nici comisionarul care aucea florile  nu putea fi gasit.

– Pentru ei, costumele simbolizează, dar în acelaţi timp realizeayă, diferite modalităţi şi situaţi ale omului. De câte ori dezbracă un costum, actorul se eliberează de un anumit mod de a fi.

[…] scopul, tuturor artelor: să reveleze dimensiunea universală, adică semnificaţia spirituală a oricărui obiect, sau gest, sau întâmplări, cât ar fi de banale sau ordinare.

Un top 5 al cărţilor citite vara asta: Cronicarul sportiv – Richard Ford; Torturaţi-l pe artist – Joey Goebel; Fata cu portocale – Jostein Goarder; Invitaţie la vals – Mihail Drumeş şi Nouăsprezece trandafiri.

Ce carte va plăcut cel mai mult?

Cărţile care m-au impresionat în mod special  sunt: „Zodia îndragostiţilor” de Giulia Carcasi şi „Povestea fără sfârşit” scrisă de Michael Ende.